fbpx
Toate florile infloresc diferit

Povestea unei flori care uitase cine e

Aaahhhh”, parca asa se aude in interiorul fiecarei celule la contactul cu aerul placut de afara. Fiecare celula se energizeaza si se revigoreaza. Parca isi intinde ambele frunzulite si le lasa sa fie scaldate de lumina soarelui. “Ce zi minunata!”, isi spune orhideea.

Apoi se uita in jur: o muscata isi expune mandra zecile de floricele mici si rosii. Si ce miros! Wow! Umple toata casa cu mirosul ei dulce si pregnant. Langa ea, un pui de bonsai mai arunca o frunzulita. In jurul lui, mici frunzulite uscate zac resemnate.

Nu te doare cand iti cad frunzele?, intreba orhideea.

Nuuuu, altfel nu ar avea loc sa creasca altele. Vezi tu, noi bonsaii, ne regeneram de multe ori. Cad frunzele care se usuca si apar altele noi, iar coroana noastra devine din ce in ce mai deasa.

Ah, inteleg. Cum pot sa scap si eu de frunze sa imi apara mai multe?

Hmmm, probabil ca asa esti tu. Cu doar doua frunze. Ce fel de planta esti tu?

Nu as putea sa iti spun…..nu stiu…..pe cine pot sa intreb? , Tu stii cine sunt eu? o intreaba pe muscata.

N-am idee cine esti tu. Dar pari cam trista. Nici flori nu ai…..

Ah, asa e ….. nici flori nu am……

Si desi se trezise de dimineata mai plina de viata ca oricand, orhideea noastra a inceput sa-si faca griji: “Oare eu de ce nu am asa multe frunze?”, “Oare de ce eu nu am flori?”; “Oare cine sunt eu?”

Si uite asa, orhideea se uita la soare si il roaga sa bata si mai tare asupra ei. Poate asa o sa ii cada frunzele si o sa apara mai multe. Si poate si flori, asa cum are muscata.

Soarele se uita la ea, mirat, insa auzind tristetea ei, o incalzeste cat poate el de tare.

Usor usor, zilele trec, bonsaiul e plin de frunze verde-crud si muscata mai mandra ca niciodata. Insa orhideea e tare trista: ambele frunze I s-au uscat si nu dau semne a cadea. Soarele o priveste cu tristate, insa nu stie nici el cine e ea si cum o poate ajuta.

Sunt tare trista, soare drag, ii spune orhideea. As vrea sa fiu si eu ca ei….

Of, uite ce trista esti, ii spune Ana. Hai sa iti fac o baie!

Ana a adus-o acasa de la fosta ei locuita. Un loc tare aglomerat si agitat. Poate ea ar putea sa-I spuna cine e.

Tu stii cine sunt eu?, o intreaba orhideea pe Ana.

Nu primeste niciun raspuns…..”poate ca nu vorbim aceeasi limba…..Of…..”, isi spune ea.

Primeste in schimb un lichid hranitor. Fiecare picatura ii mangaie frunzele uscate si o energizeaza.

Se lasa in voia apei si se roaga ca frunzele sa prinda culoare din nou. Poate ca nu are ea asa multe si poate ca nu are nici flori, dar nu mai vrea sa fie nefericita.

A doua zi dimineata, Ana le face o vizita. Are in brate o floare plina cu floricele roz. E inalta si minunata. Wow ce frumusete! Petalele florilor sunt mai mari decat cele ale muscate si nu miros. Dar e o adevarata minunatie.

Ce frumoasa esti!, ii spune orhideea.

Multumesc! Dar cu tine ce s-a intamplat? De ce esti asa trista?

Am vrut sa am si eu frunze ca bonsaiul sau flori mici si dese ca ale muscatei. In schimb, s-au uscat si cele doua frunze pe care le aveam.

Of, prostuto! Tu nu ai cum sa fii ca ei. Tu esti orhidee, ca si mine.

Da? Cum se poate?

Da, tu infloresti mai rar si nu ai multe frunze. Dar florile tale sunt mari si frumoase. Chiar daca nu miros ca cele ale muscatei, sunt frumoase diferit.

Orhideea, auzind toate astea, se intreaba cum de aproape era sa moara fara sa isi dea seama ce minunatie e ea. Insa, vazand orhideea noua, isi spune: “Nu mai vreau sa fiu ca ei. Eu vreau sa fiu ca mine.”

Peste ceva timp, frunzele ii prind culoare, apar si doua mai mici si se umple de boboci. Se trezeste in fiecare dimineata salutand soarele, se lasa in voia apei si respira aer curat, de afara, atunci cand Ana deschide fereastra.

Intr-o dimineata, muscata, care acum nu mai avea nicio floare ii spune: “Wow, ce frumoasa esti. Esti plina de flori. Ce ai facut?

Nimic, ii spune orhideea. Dar nu am mai vrut sa fiu ca voi.

As vrea sa fiu si eu ca tine. Uite, nu mai am nicio floare.

Noi suntem frumoase in mod diferit. Si cand eu nu o sa mai am nicio floare, tu o sa fii plina de altele noi.

Asa si noi, de multe ori, vrem sa fim ca cei din jurul nostru si incercand sa fim ca ei, uitam cine suntem noi. Insa, fiecare om e frumos in mod diferit.

Photo by Brett Sayles from Pexels

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.