Pe Adriana am văzut-o evoluând în ultimul an de zile şi am admirat ambiţia şi determinarea ei. Nu e puţin lucru ca în primul an de activitate să scrii piese pentru unii dintre cei mai mari artişti din România şi în acelaşi timp să lucrezi la promovarea ta, ca artist. Vocea ei nu are cum să nu-ţi rămână în minte.
Cum a ajuns aici şi cât de anevoios îi este drumul? Ne va spune doar o mică parte în continuare.
De multe ori când ne uităm la televizor, avem senzaţia că artiştii care se duc la diverse emisiuni au viaţa uşoară. Pare că nu au nicio problemă. Nu se vede însă povestea lor. Nu se vede dacă le este greu sau nu să se trezească dimineaţa. Nu se vede dacă au anxietăţi, atacuri de panică, frici şi multe altele.
Adriana este transparentă cu publicul ei şi nu lasă să se vadă doar partea roz a meseriei pe care şi-a ales-o.
Povestea ei este despre a-ţi urma focul pasiunii dincolo de toate obstacolele pe care le întâlneşti în cale.
[/et_pb_text][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section][et_pb_section fb_built=”1″ _builder_version=”3.20.2″ custom_padding=”0|0px|29.5938px|0px|false|false” animation_style=”fade”][et_pb_row make_fullwidth=”on” custom_width_px=”1218px” custom_padding=”0|0px|14.7969px|0px|false|false” make_equal=”on” _builder_version=”3.20.2″ box_shadow_style=”preset6″ module_alignment=”left”][et_pb_column type=”1_2″ _builder_version=”3.20.2″][et_pb_image src=”https://cristinabara.ro/wp-content/uploads/2019/12/adriana-2.jpg” force_fullwidth=”on” _builder_version=”3.20.2″][/et_pb_image][/et_pb_column][et_pb_column type=”1_2″ _builder_version=”3.20.2″][et_pb_text _builder_version=”3.20.2″ text_font=”Georgia||||||||” header_font=”Lato|700||on|||||” header_2_font=”Lato|700|||||||” header_2_font_size=”30px” header_2_text_shadow_style=”preset3″ header_4_font=”Lato||on||||||” header_4_text_color=”#7CDA24″ animation_style=”fade”]Adriana Livia Opriş
Citat favorit:
” Aspire to inspire before you expire
Cartea preferată:
Harry Potter
Filmul Preferat:
The Pursuit of Happiness, Karate Kid
– Dacă ai fi o piesă muzicală, care ar fi aceea?
AO: O piesa muzicală nu ştiu să zic, îmi plac prea multe. Dar, dacă aş fi un stil muzical, probabil acela ar fi jazz-ul. Jucăuş dar relaxant totodată şi plin de surprize şi improvizaţie.
– Care e povestea ta? Ce faci în prezent?
AO: În prezent lucrez la visul meu. Fac asta poate inconştient de la vârsta de 3 ani când am intrat în corul Allegretto. Îmi amintesc perfect momentul care a declanşat această nebunie. Aveam 3 ani şi aşteptam să se facă verde să traversez. Eram cu mami de mână şi cântam pe stradă. O doamnă s-a uitat la mine şi i-a spus mamei că ar trebui să mă dea la cor că am ureche muzicală. De acolo a început totul. 14 ani în cor, ore de canto şi un nume de scenă mai târziu, acum mă plimb din studio în platouri de emisiuni şi filmez videoclipuri. Mă pregătesc să lansez în câteva zile o piesă scrisă de mine de care sunt foarte mândră şi pe care abia aştept să o împart cu lumea.
– Ce făceai înainte?
AO: Am cochetat perioade scurte şi cu alte domenii. Am organizat evenimente, apoi am fost broker la bursă, îmi place să vând. Într-un stil destul de haotic am încercat să fac câte puţin din toate, având impresia că toţi avansează în cariera lor şi numai la mine nu se întâmplă nimic. Mi-am dat seama că în loc să-mi pierd timpul cu planuri B, mai bine mă concentrez pe unul singur. Cum a zis şi Jessie J, timpul trece oricum.
– Cum ai ajuns să faci ceea ce faci acum? Cât timp ţi-a luat să te decizi şi ce asteptări aveai?
AO: Aşteptări am şi acum. Poate prea mari şi fix ele îmi creează anxietatea şi nu mă lasă să mă bucur de fiecare pas pe care îl fac. Mi-a luat ceva timp să mă decid şi să îmi asum că asta vreau să fac pentru că a existat întotdeauna frica de “ce mă fac dacă nu îmi iese? Dacă mă trezesc la 30 de ani că am pierdut timpul până acum şi nu mă mai angajează nimeni?”. O totală prostie, evident. Mai am, din păcate, momente de genul dar încerc să le gestionez cât mai ok.
– Ai avut un plan de rezervă?
AO: Tata m-a învăţat că e bine mereu să ai cât mai multe gloanţe pe ţeavă. Are şi el dreptatea lui. Tocmai de aceea am trei diplome de master şi încă mă gândesc dacă să mă înscriu la doctorat. Sunt conştientă totodată că un plan de rezervă se prea poate să te facă să te gândeşti că oricum nu îţi va reuşi planul A şi să transmiţi intenţia asta în Univers, aşa că nu prea mai sunt mare adeptă a planurilor B, C, D. Unul şi bun.
– Te-a ajutat cineva?
AO: Mulţi oameni cred în mine şi mă încurajează, chiar dacă eu nu cred mereu în mine. Cel mai tare mi se pare că de fiecare dată când mă gândesc să renunţ şi e prea greu, se găsesc câteva persoane să-mi spună random o vorbă bună şi să-mi ridice moralul. Şi aşa continui.
– Ce provocări ai întâmpinat?
AO: La tot pasul. Industrie grea. Dar cel mai greu îmi este să lucrez cu mine. Sunt o fire anxioasă şi renunţ destul de uşor când dau de greu. Dar cumva, în ce priveşte muzica, mereu am mers mai departe.
– Îţi aminteşti prima zi în care ai început să faci ceea ce faci acum? Cum te-ai simţit?
AO: Îmi amintesc prima dată când am călcat într-un studio şi m-am pus în faţa microfonului. Atunci am simţit că se întâmplă. Pe scenă sunt de mică şi aveam experienţă, dar pentru mine studioul însemnă ca pot să-mi fac muzica mea, nu să o cânt pe a altora. Bineînţeles, de atunci am evoluat enorm, zi de zi nu se observă dar uitându-mă în urmă unde eram acum câţiva ani, nu îmi vine să cred.
– Ce lecţii ai învăţat?
AO: Nu există să îţi cadă din cer ceva. Trebuie să munceşti al naibii de tare dacă îţi doreşti cu adevărat. Încerc să învăţ să am răbdare. Ma tot chinui de ceva ani.
– Ai regrete?
AO: Aş putea spune că regret că nu sunt mai muncitoare. Dar, până la urmă, consider că toate se întamplă la timpul potrivit. Dacă deveneam cunoscută la 14 ani, nu aş fi înţeles nimic din toată experienţa. Alt regeret pe care îl am este că nu am petrecut mai mult timp cu bunica mea.
– Ce ţi-ai fi dorit să fi ştiut înainte să te apuci de asta?
AO: Că este mai greu decât pare şi durează mai mult decât cred. Dar şi dacă aş fi ştiut, tot nu aş fi renunţat pentru că îmi plac provocările prea mult.
– Care a fost cel mai important sfat pe care l-ai primit?
AO: Să nu îi mai pun pe alţii să aleagă pentru mine pentru că dacă aleg eu singură nu am cum să dau greş. Alt sfat bun pe care l-am primit pe lângă cel cu “ai rabdare să treacă puţin timp şi vedem atunci ce decizie luăm” pe care îl aud destul de des, a fost ideea că nu totul este despre bani şi că este ok să munceşti pe gratis la început, până îţi faci un nume.
– Cum îţi începi ziua?
AO: Smotocindu-mi căţelul, Oscar, şi cu o cană de cafea pe canapea, uitându-mă la un episod din “Friends”
– Promovează-te într-o frază!
AO: Sunt un cameleon destinat să ofere oamenilor prin voce, starea de care au nevoie la momentul respectiv.