fbpx
Din pasiune pentru textile

Pe Ana Maria am cunoscut-o pe vremea când se gândea să înceapă ceva pe cont propriu. Simţeam în privirea ei dorinţa arzătoare de a-şi urma pasiunea combinată cu teama de a face pasul către necunoscut. Mă regăseam tare în privirea ei. Ştiam cum se simte. Cât de nebunesc pare dar şi frumos în acelaşi timp. 

Tot aşteptăm momentul perfect să începem ceva. Dar, când e vreodată momentul perfect?  

Dacă nu începi, nu ai cum să greşeşti. Şi dacă nu greşeşti, nu ai cum să înveţi, nu ai cum să creşti. Sunt milioane de cărţi cu reţete de business, planuri de afaceri, etc. Însă toţi oamenii aceia care au reuşit au avut provocările lor. Au greşit la rândul lor. Au fost respinşi. 

Povestea Anei este despre vulnerabilitate, curaj şi creativitate. Şi despre dorinţa de a da mai departe. 

Ana Maria Stoica

Citat favorit:

“Acolo unde iţi este atenţia, acolo iţi este şi energia ”  

Cartea preferată:

Femei care aleargă cu lupii

Filmul Preferat:

Dr. Strange, seria The Avengers sau orice film Marvel

– Dacă ai fi o piesă muzicală, care ar fi aceea?

AM: Nu ştiu o piesă anume să îţi spun dar ştiu că ar fi o piesă cântată de o orchestră numeroasă.

– Care e povestea ta? Ce faci în prezent?

AM: Îmi amintesc că eram mică şi mă fascinau cadrele militate şi îmi imaginam că este tare dificil să ajungi să porţi acea uniformă, dar că în momentul în care ai ajuns acolo oamenii te ascultă, au încredere în tine să te urmeze iar tu meriţi să fii acolo pentru că ai ceva de spus şi îi poţi învăţa pe ceilalţi. Apoi am ajuns la liceu şi în clasa a 9-a îmi doream să joc într-o piesă de teatru, dar eram o fire ruşinoasă în ciuda faptului că fusesem la un curs de teatru şi îmi promisesem că atunci când o să fiu la liceu o să fac parte din teatrul liceului.

Pe la vârsta de 23 de ani, pasiunea pentru teatru şi ideea că dacă eşti foarte bun într-un domeniu le poţi împărtăşi oamenilor cunoştinţele tale şi îi poţi ajuta au făcut casă bună cu noua mea iubire – îngrijirea materialelor textile.

Au trecut 6 ani de când am desenat pentru prima dată în mintea mea ideile care aveau să contureze un proiect, de când am scris planuri măreţe despre cum o să ofer oamenilor din pasiunea mea şi anul acesta am respirat adânc iar apoi am luat decizia de a face lucrurile pe cont propriu. Proiectul acesta reuneşte făuritorii de haine, antreprenorii curajoşi şi oameni iubitori cu pasiune pentru haine într-o comunitate în care să învăţăm cum să avem grijă de materialele textile şi de hainele noastre şi cum să facem asta într-un mod profesionist și responsabil. Acum le vorbesc oamenilor iubitori despre cum să aibă grijă de hainele lor pentru a le păstra timp îndelungat, despre sustenabilitatea din industria materialelor textile, despre cum să avem grijă de ceea ce este deja în dulapul nostru, cum să cumpărăm cu intenţie şi ce înseamnă calitate pentru fiecare dintre noi. Acum testez şi spăl materiale textile pentru făuritorii de haine care îşi doresc să ofere produse calitative făcute din materiale care nu intră la apă, care nu îşi modifică forma sau dimensiunea după ce sunt spălate acasă şi din care nici nu migrează culorile. Ofer consultanţă despre procesele din producţie şi fluxul operaţional antreprenorilor curajoşi care au curăţătorii- spălătorii textile şi fac training angajaţilor astfel încât să înveţe ce au de făcut şi cum să facă să le fie uşor şi să ofere calitate. 

– Ce făceai înainte?

AM: Am lucrat 8 ani într-o curăţătorie-spălătorie de haine, unde am început de la postul de operator recepţie şi apoi am învăţat să spăl şi să calc. Timpul a trecut şi odată cu el au crescut responsabilităţile şi provocările. Am învăţat că setarea unui flux operaţional optimizat face diferenţa dintre haos şi linişte, dintre livrat la timp şi clienţi nemultumiţi, dintre angajaţi stresaţi şi angajaţi care ştiu ce au de făcut şi au încredere în ei. Am învăţat despre energia echipei şi că atunci când este greu oamenii sunt alături de tine dacă şi tu eşti alături de ei.

– Cum ai ajuns să faci ceea ce faci acum? Cât timp ţi-a luat să te decizi şi ce asteptări aveai?

AM: Acum 6 ani am m-am gândit prima dată la cum ar fi să ofer training angajaţilor de la recepţie din curaţătorii- spălătorii textile ca să le fie mai uşor atunci când interacţionează cu clienţii şi preiau comenzile. Ideea a venit din nevoia pe care am simţit-o la rândul meu atunci când m-am angajat şi îmi era dificil să vorbesc cu clienţii şi să răspund la toate întrebările pe care le aveau. Îmi doream să le ofer informaţii şi să aibă încredere în ceea ce făceam, dar era aproape imposibil pentru că nu cunoşteam materiale, procesele de spălare sau alte tehnici de îngrijire a materialelor textile. Au fost 6 ani în care am învăţat şi am scris mii de idei şi planuri de afaceri şi mă gândeam oare cum ar fi, dar îmi era teamă. În momentul în care m-am decis că vreau să încep pe cont propriu am şi făcut schimbarea. 

– Ai avut un plan de rezervă?

AM: Nu, dar mi-am dat un obiectiv foarte bine definit pe care să îl ating într-un an.  Am avut de mult timp planul acesta în minte dar nu era niciodată momentul potrivit. Totul s-a întâmplat foarte repede după ce am luat decizia asta – mi-am dat demisia, am renunţat la chirie şi m-am mutat la o prietenă.

– Te-a ajutat cineva?

AM: Nu aş fi reusit fără ajutor. Ajutorul pentru mine a venit în multe forme – de la persoane care m-au ascultat indiferent de ora la care am sunat, de la prietena mea care m-a primit la ea acasă sau de la persoane a căror experienţă este cu mult peste a mea şi au avut rădbare să îmi povestească şi să mă sfătuiască. Am primit ajutor chiar şi de la furnizorii de la care am achiziţionat utilaje. Sunt recunoascatoare pentru tot ajutorul primit şi pentru lecţia despre cât de important este să cer  ajutor şi să îi las pe ceilalţi să mă ajute.

– Ce provocări ai întâmpinat?

AM: Vaiii şi câte au mai fost şi mai sunt încă. Am plecat cu un visul de a oferi oamenilor din pasiunea mea despre îngrijirea materialelor textile dar habar nu aveam ce vând exact sau cum să ofer serviciile mele. Primele provocări au fost cele cu emoţiile mele. Să înţeleg cum să funcţionez de una singură, cum fac să ma ridic din pat şi să mă apuc de treabă dacă nu am un program anume, cum îmi petrec ziua singură şi cum trec de zilele în care mă gândesc că mai bine îmi caut de muncă pentru că este o nebunie ce vreau eu să fac.

Să stabilesc preţul, cum fac să am clienţi sau ziua în care am scos în lume primul meu proiect şi am primit 35 de refuzuri – astea sunt câteva dintre provocările mele. 

– Îţi aminteşti prima zi în care ai început să faci ceea ce faci acum? Cum te-ai simţit?

AM: 19 septembrie este ziua în care am simţit că fac exact ceea ce îmi doresc. A fost ziua când am avut primul proiect pe cont propriu, primul training pentru antreprenorii curajoşi şi angajaţii lor şi am simţit o explozie de emoţii şi o bucurie cum rar mi-a fost dat să simt. A fost momentul în care mi-am dat seama că pot să ofer oamenilor din cunoştinţele mele şi că toată munca din ultimele luni din faţa calculatorului, munca aia pe care nu o vedea nimeni, s-a transformat în ceva real. Am simţit că vreau mai mult, că vreau să simt bucuria aia mai des.

– Ce lecţii ai învăţat?

  1. Să iau lucrurile pe rând şi să fac cât pot de bine în momentul respectiv.
  2. Încă învăţ să nu îmi mai fie teamă să ma expun.
  3. Să am rabdare pentru că lucrurile iau mult mai mult timp decât te aştepţi. Că ele se întâmplă într-un ritm al lor şi că nu îmi doresc să grăbesc lucrurile.
  4. Să învăţ să cer ajutorul.

– Ai regrete?

AM: Da. Că am stat 6 ani şi nu am facut asta mai demult.

– Ce ţi-ai fi dorit să fi ştiut înainte să te apuci de asta?

AM: Că este important să am multă rabdare şi să nu procrastinez şi să fiu disciplinată. Că mi se schimbă programul şi că nu mai sunt la un job de 9-5 ci unul de 24/7. Mi-aş fi dorit să ştiu asta dinainte ca să le explic şi oamenilor apropiaţi ca să ştie şi ei la ce să se aştepte. Mi-aş fi dorit să ştiu că se schimbă dinamica banilor în momentul în care eşti pe cont propriu şi că este important să îmi iau pauze sau să încetinesc ritmul activităţii.

– Care a fost cel mai important sfat pe care l-ai primit?

AM: Uită-te în jurul tău şi gândeşte-te la cum vrei să fii sau cum vrei să fie lucrurile, nu la cum nu vrei.

– Cum îţi începi ziua?

AM: Unele zile încep cu cafea si laptopul deschis încă de la prima oră a dimineţii. Alte zile încep cu 2 ore de yoga şi meditatie. Îmi plac foarte mult diminetile şi atunci este perioada în care sunt cea mai productivă. Sunt şi zile în care mă trezesc mai târziu sau aleg să îmi petrec dimineaţa la o cafenea în timp şi schimb idei şi păreri cu oameni dragi.

– Promovează-te într-o frază!

AM: Sunt aici să te învăţ cum să ai grijă de hainele tale pentru ca tu să te bucuri de ele pentru mai mult timp!

Pe Ana Maria o găsiţi pe pagina ei: http://lotustextile.ro/ sau Facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.