– Ce faci în prezent? Spune-mi un pic despre tine.

Dacă îţi spun că nu îmi place să vorbesc despre mine, mă crezi? Nu știu niciodată ce i-ar interesa pe cititori să afle despre mine, așa că mă rezum la: “Bună, sunt Valeria, și îmi place foarte mult să citesc, să călătoresc și să mă uit la filme. Eu sunt fata cu zenul, așa că încerc, pe cât posibil, să atrag și să răspândesc doar vibrații pozitive și gânduri bune.”

Jobul meu de zi cu zi este unul prozaic (lucrez în retail, pe partea de închirieri), dar nu mă plâng: am contact zilnic cu oameni faini, plus că îmi lasă și suficient timp să mă ocup de pasiunile mele, lucru extrem de important pentru mine. Așa se face că în luna mai se împlinesc 11 ani de Serial Readers, proiectul meu de suflet.

– Vorbeşte-mi despre pasiunea ta

Citesc de când mă știu. Probabil a contat foarte mult și faptul că am fost copil unic, crescut la țară, în anii ’80-’90, fără calculator și telefon mobil, dar cu o bibliotecă plină vârf de cărți de aventură. Așa se face că am copilărit cu Jules Verne, Cireșarii lui Constantin Chiriță, Cuore, Robinson Crusoe, Tom Sawyer și alții asemenea. Am trecut, evident, și prin perioade de rebeliune literară când aș fi citit orice, numai cărțile din programa școlară nu – prin urmare, am multe restanţe la capitolul clasici români. Și acum am tendința să citesc doar ceea ce îmi place, chit că asta înseamnă mult chick-lit, romance, thriller sau crime fiction.

Se spune că atragi în jurul tău oameni care îți seamănă și chiar cred că este adevărat. Altă explicație nu am pentru faptul că am cunoscut-o pe Andreea Ban (aka Andres) acum 13 ani, la primul meu loc de muncă serios, și că avem acest proiect minunat împreună de 11 ani. Și totul a început de la pasiunea noastră comună pentru citit și gusturile asemănătoare în materie de filme. Culmea, ideea unui club de carte ne-a venit în urmă vizionării unui film. “The Jane Austen Book Club” îi zice – și, apropos, vi-l recomand –  așa că o considerăm pe Jane Austen un fel de nășică. Prima carte citită pentru clubul nostru și dezbătută online a fost “Mândrie și prejudecată”, dar recunosc că discuțiile au deviat și s-au învârtit mai mult în jurul lui Colin Firth decât în jurul cărții. Am ales să facem acest blog (site-ul a apărut ulterior) dintr-un singur motiv: să ne asigurăm că vom citi cel puțin o carte în fiecare lună. Iar dacă putem să convingem și alte persoane să facă acest lucru, cu atât mai bine. De atunci am adunat sute de recenzii, mii de articole, interviuri cu unii dintre cei mai îndrăgiți autori și, evident, extrem de multe cărți. Și o comunitate foarte faină de cititori in serie, aș adăuga. Suntem optimiste, din bula noastră pare că lumea citește.

– Ce îţi place cel mai mult să citeşti? Şi cât de mult (nr. de cărţi pe lună/an)?

Cum spuneam, preferințele mele sunt foarte variate și, în principiu, nu fug de niciun gen. Să zicem doar că SF-urile, romanele horror, literatura rusă, cea erotică, precum și cărțile de psihologie/business/dezvoltare personală nu sunt chiar prima mea alegere. Pentru că citesc foarte mult în mijloacele de transport în comun și în vacanțele lungi, în avion, am o colecție impresionantă de cărți cu coperți colorate și subiecte ușoare. În cea mai mare parte a timpului, pentru mine lectura este relaxare și evadare. Apoi, învățare. Mi s-a atras atenția, nu de puține ori, că îmi pierd timpul cu lecturi superficiale. Timpul meu, să fie clar. Și dacă e să-mi strice ceva zenul, atunci sunt oamenii care îi judecă pe alții pe baza preferințelor literare. Un aspect care merită menționat: în comunitatea Serial Readers important este că citești, nu ce citești. Orice cititor va ajunge în punctul în care își va dori să diversifice lecturile, dar dacă îl faci să se jeneze de preferințele lui, nu îl ajuți cu nimic. Din contră, este posibil ca data viitoare să nu mai îndrăznească să ceară o recomandare.

Am început să îmi notez cărțile citite în urmă cu 3 ani și sunt la o medie de 80 cărți/an. Nu îmi fac planuri la început de an, nu îmi stabilesc un target, nu particip la challenge-uri; rar îmi pregătesc o listă de cărți, pentru că nu mă pot ține de ea, editurile mă tentează de fiecare dată cu noi apariții. Plus că îmi place să particip la cluburi de carte offline așa că, automat, lunar am de citit cartea aleasă pentru clubul respectiv. Nu merge cu planuri, dar tocmai ăsta e farmecul: nu știi niciodată ce și câte surprize literare îți rezervă anul. Cred că e important de conștientizat, pentru fiecare în parte, că cititul este (sau ar trebui să fie), o plăcere, nu o competiție și în niciun caz o bifă pe “to do list”.

– Mai ai spaţiu în bibliotecă? 🙂

Sincer, sincer? Nu. De mult. Am cărţi pe toate suprafeţele plane din casă. Aşa cum îmi place să glumesc: apartamentul meu este la câteva cărţi distanţă de a fi declarat Bibliotecă Naţională.

– Ai trecut şi la kindle?

Am încercat, dar nu e de mine. Sunt o persoană foarte comodă în general, dar nu când vine vorba despre cărți. Prefer să mă car cu o cărămidă de 500+ pagini după mine decât să citesc de pe un ecran. Ca să nu vă mai zic de mirosul de tipar și de plăcerea de a răsfoi paginile, îmi imaginez că sunteți suprasaturați de argumentele astea (foarte valide, de altfel).

– Sunt cărţi pe care le citeşti de mai multe ori?

Uneori mi-e dor să recitesc o anumită carte, măcar ca să văd dacă o mai trăiesc la fel, dar nu prea mă lasă sufletul. Adică, sunt atât de multe cărți de citit, teancul crește de la o săptămână la alta, dar timpul tot limitat rămâne. Nu știu în alte vieți, dar în asta cu siguranță nu voi apuca să citesc toate cărțile pe care mi le doresc, așa că, momentan, mă rezum la titluri noi.

Se pune că am citit toate cele 5 volume din Cireșarii de vreo 10 ori în copilărie? Cred că atunci mi-am epuizat toate cartonașele cu “recitește această carte”.

– Te uiţi şi la filmele care s-au făcut după cărţi? Şi dacă da, preferi filmul înainte sau după carte?

Iubesc filmele, în general, așa că nu am cum să le ratez fix pe cele bazate pe cărți. În măsura în care am această opțiune, prefer să citesc cartea înainte, dar au fost și cazuri, multe, în care am văzut filmul primul. Fără excepție, atunci când mi-a plăcut filmul nu am avut liniște până nu am citit și cartea. În schimb, dacă filmul nu mă convinge, nu mă grăbesc să citesc cartea care i-a stat la bază. Și da, confirm și eu, dacă mai era nevoie: cartea bate filmul. Nu mereu, dar în proporție covârșitoare.

– A fost un moment în care ai fost nevoită să renunţi sau ai renunţat de bună voie la pasiunea ta? Dacă da, cum ai revenit la ea?

Sper să nu fiu niciodată nevoită să renunț la blogul Serial Readers, la citit nu se pune problema. La călătorii pot renunţa din lipsa de fonduri, la mersul la cinema din lipsa de opțiuni, la dulciuri din motive de sănătate, dar nu văd absolut niciun motiv pentru care aș renunţa la citit. Am cărți pentru încă două-trei vieți, deci din punctul ăsta de vedere sunt asigurată. Blogul însă necesită mai mult timp și anumite condiții – nu pot să scriu oriunde și oricum, spre deosebire de citit. Din fericire, proiectul este pe mâini bune, de câțiva ani nu mai suntem doar eu și Andres responsabile pe partea de conținut, avem șase colaboratori, cu preferințe literare diferite, care ne ajută cu articole, recenzii, interviuri.

– Ce proiecte viitoare ai?

La cum a început anul ăsta, e greu de zis. Nu ştiu dacă este o perioadă propice pentru planuri şi proiecte; eventual, doar pentru unele care pot fi puse în practică în online sau în propria locuinţă.

– Ce le-ai spune oamenilor care spun că şi-ar dori să citească dar nu au timp? Ce carte le-ai recomanda? 🙂

Cred că totul ține de priorități. Nici eu nu am timp să fac tot ce mi-aș dori, așa că pot să îi înțeleg pe acei oameni. Dacă aș conduce, de exemplu, cu siguranță aș citi mult mai puțin. Așa că aleg să mă deplasez, pe cât posibil, cu mijloacele de transport în comun și să îmi văd de citit. Recomandarea mea este să încercați să citiți măcar 10 pagini pe zi, înainte de culcare. În cel mai rău caz, o să va ia somnul mai repede. În cel mai bun caz, va stârniți apetitul pentru lectură.

Mi se pare important să cunoști o persoană înainte de a face o recomandare de lectură, dar cred că sunt unele cărți care pot fi citite și îndrăgite de absolut oricine, indiferent de vârstă, sex sau preferințe literare. Și, din fericire, sunt și subțirele, astfel încât să nu îi descurajeze pe cei cu timp puțin la dispoziție. Primele cărți din această categorie care îmi vin în minte sunt “Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupery și “Oscar și Tanti Roz” de Eric-Emmanuel Shmitt. Chiar cred că nu ai cum să treci prin cărțile astea două neatins.

– Dacă ai fi o carte, ce titlu ai avea?

Ce frumos! Nu m-am gândit niciodată la asta, dar sunt sigură că aș fi cea mai siropoasă carte posibilă, eventual cu Turnul Eiffel pe coperta, pentru că iubesc Parisul cu disperare. Și un titlu cu tiramisu, macarons, ecler, ceva. Hmm, sau nu, și mai bine: aș fi o trilogie. Mic dejun în Lisabona, brunch în Londra, cina la Paris. Mai adăugăm gustări pe parcurs, dacă are succes.

– Te-ai gândit să scrii o carte?

Da, doar că momentan prefer cititul. Nu am convingerea că aş fi un bun scriitor şi nu aş vrea să scriu doar de dragul de a-mi vedea numele pe o copertă. Sunt destule cărţi necitite pe lumea asta, a mea mai lipseşte. Dar niciodată să nu spui niciodată, poate în timp îmi voi găsi inspiraţia şi motivaţia.

– Cum îţi începi ziua?

Cu o cafea, indiferent unde sunt. Şi cu o scurtă verificare a conturilor de Facebook şi Instagram, dar nu e ceva cu care să vreau să mă laud. Aşa că rămânem la cafea. ?

Pe Valeria o găsiţi pe Instagram, acolo unde fiecare poză spune câte o poveste şi la: viatasiacorddeoane.ro . Iar dacă vreţi să vă alăturaţi clubului de carte Serial Readers, o puteţi face aici: https://serialreaders.com/despre/

 

Dacă te-a inspirat acest interviu sau ai vreo întrebare pentru Valeria, lasă un comentariu mai jos. Citeşte şi alte poveşti aici: Oameni şi pasiuni.