fbpx
De cati pasi e nevoie sa-ti schimbi viata?

Daca vreodata ai simtit ca nu mai stii incotro sa o apuci, ca nu te mai regasesti (acasa, la munca sau in ambele locuri), ca toata lumea are ceva cu tine, ca esti nedreptatit(a), ca numai tie ti-e greu, ca nu mai ai motiv sa te ridici din pat dimineata sau ca nu gasesti nimic care sa te bucure sau sa te pasioneze, citeste in continuare.

“Daca te simti mizerabil atunci cand esti singur, esti in companie proasta” – imi atrage atentia o postare pe social media. Si chiar rezonez cu asta. De foarte multe ori facem orice numai sa nu stam singuri; orice numai sa nu ne uitam la suferinta interioara: ramanem blocati in relatii oricat de nocive ar fi, suntem mereu “ocupati”, ne umplem timpul si mintea cu tot felul de activitati sau comportamente adictive (mancat, social media, TV, etc.). Tu ce fel de companie esti?

Ne-am invatat sa ne descurcam singuri, sa spunem ca suntem bine, sa opunem rezistenta oricarei activitati ne-ar aduce mai aproape de noi insine. Si ne trezim la un moment dat bolnavi, epuizati, depresivi, pierduti. Si dam vina pe sistem, pe oameni, pe lumea intreaga.

Unde ne-am pierdut pe drum?

Atunci cand ne vom asuma responsabilitatea pentru vietile noastre vom incepe cu adevarat sa schimbam ceva. Daca spui “asa sunt eu”, “nu pot”, “eu nu sunt asa”, etc. e ca si cum accepti faptul ca esti controlat de o forta exterioara neavand nicio posibilitate de a raspunde, de a alege; te pozitionezi in rolul de victima. Iar din acest rol, totul pare de neatins.

Asa ca, primul pas in a schimba ceva in viata ta, este de a te deschide la posibilitatea ca tu iti creezi propria viata. Este de a pasi dincolo de rolul de victima. Sa iti doresti sa faci o schimbare.

Al doilea pas este de a co-crea. Nicio terapie nu functioneaza daca nu iti asumi responsabilitatea pentru partea ta de rol. Degeaba te duci la cei mai buni mentori, guru, maestri, terapeuti, Dalai Lama, daca astepti sa ti se faca ceva in loc sa lucrezi impreuna cu ei. Am vrea o schimbare, dar daca se poate sa vina ea singura, fara sa facem nimic. Pe principiul: sa se schimbe, dar sa ramana la fel.

Al treilea pas este de a alege ce functioneaza pentru tine. Asta inseamna inclusiv sa incerci diverse abordari pentru a o gasi pe cea cu care rezonezi. Sunt de parere ca nu este o singura metoda sau abordare care sa raspunda tuturor nevoilor, intrebarilor sau sa rezolve toate problemele. Asa ca fii deschis. Oricine te poate invata ceva.

Al patrulea pas: nu accepta niciun sfat! Nimeni nu e in pielea ta si nimeni nu ar trebui sa ia decizii in locul tau.

Restul de pasi depind doar de tine si de nivelul de rezistenta pe care il manifesti fata de situatii, experiente; e ca un dans. Poate sa fie un vals (sa curgi usor prin viata) sau o sarba (sa sari, sa te zbati, sa scoti tot din tine).

Iar daca te decizi sa pasesti pe acest drum, spre o viata cu sens, asteapta-te la provocari dar si la cele mai mari bucurii, pentru ca in cele mai intunecate locuri stau ascunse comorile.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.