Un om urca pe munte cu un ghiozdan mare, albastru, in spate. Se opreste des pentru ca ghiozdanul devine din ce in ce mai greu pe masura ce urca pe munte. Pe drum, intalneste o zana verde. Inconjurata de fluturi frumosi, zana se apropie de urechea calatorului si il intreaba: “Unde te duci?”, iar el raspunde “Ma duc pe varful muntelui sa gasesc o fantana vindecatoare.”
– Ma poti lua cu tine in ghiozdan?
– Nu am loc inauntru
– Dar ce cari? Nu e nimic acolo inauntru la care ai putea renunta?
– Nu, am nevoie de tot ce e acolo. Am toate lucrurile inauntru.
Asa ca omul si-a continuat drumul, lasand-o pe zana verde in urma.
Pe masura ce inainteaza incet, incet, cu ghiozdanul sau albastru, intalneste o alta zana. Aceasta zana este rosie, imprastiind in jurul sau un parfum si o lumina minunate. Zana il intreaba acelasi lucru ca si cea verde si nereusind sa il convinga pe calator sa o ia cu el, il priveste cum inainteaza pe drumul sau catre fantana vindecatoare.
Dupa ce intalneste inca doua zane pe drumul sau, una mov si una alba, lasandu-le pe toate in urma, calatorul intalneste un om intr-o haina mov, lunga, cu un ghiozdan galben in spate. Acesta il intreaba pe calator:
– Unde te duci, domnule?
– Ma duc pe varful muntelui sa gasesc o fantana vindecatoare
– Dar de ce cari un ghiozdan asa greu cu tine?
– Am toate lucrurile acolo. Nu le pot lasa in urma. Dar tu ce ai in ghizdan? Pare foarte usor.
– Am zane frumoase si fluturi
– Dar nu ai nevoie de nimic altceva? Cum poti sa mergi pe munte doar cu zane si fluturi?
– Dar tu cum poti sa ajungi in varful muntelui cu asa greutate? Ghiozdanele grele nu sunt permise acolo. Ar trebui sa te duci sa schimbi cateva lucruri pentru zanele care te vor ajuta sa urci pana in varf.
Asadar, calatorul se intoarce in cautarea zanelor.
Prima data intalneste zana alba si incearca sa dea la schimb ceva din ghiozdanul sau pentru a face loc. Primul lucru pe care il scoate din ghiozdan este o cutie neagra. Ii este greu sa renunte la cutie asa ca plange, simtind durerea fizica in tot corpul doar la gandul de a-i da drumul. Dupa ce face putin loc, zana intra in ghiozdan si merg impreuna in cautatea celorlalte zane.
Pentru zana mov da la schimb o cutie gri, pentru cea rosie una violet si in final, pentru zana verde da la schimb o cutie maro. Fiecare despartire de cutiile sale este dificila, insa renunta la toate pentru ca zanele sa intre inauntru.
Acum, se simte foarte usor, si ajunge in varful muntelui intr-o clipita. Dar, in loc de fantana vindecatoare, calatorul gaseste acolo o oglinda mare. In oglinda, zanele ii arata imagini cu cutiile la care acesta a renuntat: cutia neagra avea inauntru traume ale trecutului; cea gri avea judecata de sine; cea violet avea furie, remuscare si vina; iar cea maro avea indoieli si frici. Dupa ce a vazut toate lucrurile pe care le cara dupa el de atat de mult timp, in locul inimii sale a aparut o fantana vindecatoare.
Minunat de descoperirea fantanii pentru care se urcase pana in varful muntelui, calatorul intreaba zanele: „Daca sunt alti oameni care se catara in cautarea aceluiasi lucru? Ar trebui sa le spunem ca nu ar trebui sa mearga atat de departe si doar sa le aratam oglinda ca sa vada ca fantana este inauntrul lor.”
Iar zanele au raspuns:
– Dar fantana se arata doar atunci cand oamenii sunt dispusi sa renunte la cutiile din ghiozdanele lor.
La fel ca si calatorul nostru, caram atat de multe greutati dupa noi, la care nu putem renunta sau suntem atat de atasati de ele incat nu vrem sa le dam drumul. Cel mai important lucru este sa constientizam faptul ca fantana din interiorul nostru si zanele ne asteapta mereu sa le facem spatiu (zana alba: iertare; zana mov: incredere de sine; zana rosie: iubire si compasiune; zana verde: acceptare).
Camelia
?
#